Nu poti sa te opresti sa nu te zgaiesti continuu la pozitiile de somn ale pisicutelor. Asaa, cu picioarele din spate la urechi, cu botul sub coada… stiti voi! Poate pentru ca sunt foarte flexibile? Oricum, astazi am decis sa va prezint pisica Purcelus, a carei apartinatoare este Dicu, zisa Geo, zisa Georgica, zisa Gica…
P.S. Pisu negru nu e Purcelus, iar tipa cu ochelari nu e Scartaila, e Geo. Deci Scartaila e piscul negru. Lamuriti, da?
Cine e Be? Cine e mama lui Be? Cam asta m-as intreba eu daca as fi in locul vostru. Cred.
Pai mai bine va las sa aflati singuri cine sunt cele doua personaje. Pot sa va spun insa, ca Be se pregateste sa devina pilot spatial, si ca mamica sa este blogger incepator. Sa le uram succes amandurora.
Animalul portocaliu (Akis) a primit o vizita de “curtoazie” astazi. S-a intalnit pentru prima data cu Alma, labradorul lui Silviu… Si binenteles, politicos cum este, cu multa “simpatie” a scuipat si marait pe tot parcursul vizitei.
Asta dupa ce si-a infipt ghearele ca un dement in mana mea. Mi-a facut inca o linie in palma: acum am linia vietii, linia fericirii si linia lui Akis. Alma, calda si prietenoasa ca de obicei, l-a iertat pentru nesimtirea de care a dat dovada. Instantaneele din timpul vizitei mai jos, in galerie:
Resitenii, sau mai bine spus un anume grup de resiteni, isi amintesc foarteee bine vremurile alea cu 4u de la Polivalenta in serile de miercuri, joi, vineri si sambata… cu cantari, cu Cristi Iakab, cu Dio, Hanes, Remus, Vermesan… Da. Ce vedeti mai jos e cam ca pe vremuri, numai publicul e altul.
E chiar atat de simplu. Mi-e dor de Cristi Buica! Nu numai de muzica sa, ci de tot ce se intampla atunci cand ne adunam cu totii la muzeu. Nu ne-am mai vazut de ceva ani buni. Dar iata ca un eveniment atat de nefericit cum a fost moartea Tatianei Stepa ne-a readus pe aceeasi lungime de unda. L-am sunat desigur pentru o declaratie, in zilele acelea triste, iar ieri noapte am primit un SMS suspect care spunea: “Ce subtire e-nvelisul din balonul de sapun/ce separa inteleptul de nebun…”
Ciudat nu? Adica cine sa iti trimita la 3 dimineata un astfel de mesaj? Ei bine, am asteptat sa se faca ora pranzului a doua zi, gandindu-ma ca cine a trimis acest mesaj doarme cu siguranta la ora 8 dimineata, si am sunat inapoi…
Mi-a raspuns desigur Cristi. Si am povestit, ne-am amintit de serile alea de sambata, iarna… cu cantec si cu vin fiert de la Resita. Si de toate cate au fost, frumoase. Am gasit pe Internet o multime dintre melodiile pe care ni le canta (mie, Simonei lui Ioan si Catalin ) cu drag Cristi in acele zile geroase de la muzeu. Melodia de mai sus este una dintre preferatele mele.
Iata ca intr-un final, Mike scoate din nou capsorul pe Internet. Si-a facut blog, unul de-a dreptul “Phonemic”, si a si inceput sa hmm, sa scrie cuvinte din alea cu F*CK.
Acum mai trebuie sa spun ca ieri aparuse un articol pe Catavencu.ro semnat de acelasi personaj, Mike, despre… TCoR AoDA (The Chronicles of Riddick: Assault on Dark Athena) care poate fi citit insa si aici. Si daca nu va este de ajuns, astazi puteti sa il urmariti mai jos intr-o discutie cu amicul Florin Vladescu despre X-Men Origins: WolverineThe Game. Sa-i uram succes la blogging!
