Si mai stiu ca tata ma tinea de manuta ca sa ma pot invarti pana aproape ameteam… ca sa dansez, evident, ca ”oamenii mari”. Si de fiecare data dupa ce auzeam melodia si dansam, imi povestea cum Marian Nistor (vocalul Savoy) a dormit o vara campat in curtea mamacutei mele, la Ploiesti, si cum, a baut bere cu omul asta, si cum au cantat la chitara pana s-au isterizat vecinii, si… cum eu, si numai eu, sunt domnisoara sa. Si eram foarte mandra cand tata imi spunea asa. Pentru ca toti ceilalti imi spuneau ”fetita”.  Domnisoara era… wow!  Si-acum mi-e dor tare! Mi-e dor de privirea aceea albastra si de chipul lui tata. Mi-e dor de vocea sa. Cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o vreodata. (Cateodata mi-e teama ca o voi uita). Mi-e dor sa il aud cum spune: ”hai vino, domnisoara mea draga”.

A fost ziua lui, in ziua echinoctiului de primavara. Nu am fost nici la biserica si nici nu am aprins o lumanare (am fost la serviciu de dimineata pana aseara), dar m-am gandit intreaga zi la tata, de-acolo, de unde eram eu in ziua… echinoctiului. Si am dansat din nou!

Pendulul marchează momentele cheie din viata celor doi. Incercati sa nu plangeti la final!