Nu v-am mai scris demult despre Akis si aventurile sale. Dar de data aceasta am venit in buzunar (citiţi galerie foto) cu cateva imagini care infatiseaza animalul portocaliu in diferite ipostaze. Recente. 
Ah, si voiam sa va informez si asupra faptului ca in curand puiul de pisica va implini un an! Nu stiu unde sa-i fac tort?!?
O zi fada ca cenusa, calduroasa si seaca, indulcita insa cu un strop de muzica, si doua trei conversatii interesante pe messenger. In rest stiri, corecturi, live-uri (perfecte de altfel), dar per total, tot fada a ramas ziua de miercuri. Ce ma asteptam sa se intample? Nu stiu. De ce, dintre toate zilele saptamanii tocmai asta e linistita si tacuta?
Cineva imi spunea ca persista o stare de melancolie in jurul meu, altcineva ca domnisoara 1/3 cibernetica e speracioasa… Anyway, m-am oprit o clipa in vartejul de stiri si m-am consolat cu gandul ca voi vedea probabil live chestia asta, nu intr-o miercuri, ci intr-o vineri:)
Cu exact un an in urma am vorbit ultima data, cu ea, cea mai frumoasa dintre toate, cu Coca. Chiar daca mi-a raspuns doar din priviri, mi-a fost suficient sa stiu ca stie ca o iubesc, si ca aude tot ce ii spun. Inca imi staruie in minte privirea sa blanda, ultima sa privire pe pamantul asta.
Nu ma prea ajuta nici plansul nici, drumurile nesfarsite pana in varful dealului si inapoi. Nu ma prea ajuta nimic acum.
Un super weekend, acasa, la Resita. Asta am avut. Si revenind la Bucuresti ma tot intreb ce mama d&%¤& caut eu in orasul asta!
O infuzie de esenta de Resita, cu zile agitate si zeci de prieteni, muzica rock, bere, poezie, frappe, barfe si rasete pana devreme in dimineata, si lacrimi pana tarziu in noapte, si o zi la Valiug, calda si rece si cu vant si soare si furtuna.
Acum, dupa toata agitatia, am ramas… fara petale:
Parca trec ore, nu zile si saptamani. O multime de evenimente se deruleaza cu repeziciune, nici nu apuc sa respir nitel intre un eveniment si altul, ca ceva nou vine sa imi ocupe mintea…
Ce sa va spun despre ultimele zile: redecorare de apartament, mesteri, certuri cu administratorii de bloc spagari si nesimtiti; concert Simphoenix cu apa in cap si toate nebuniile, dor de Akis, (mutat Akis protocaliu de la o adresa la alta) intre timp stiri din ora in ora. Apoi Rokolectiv cu tot felul de iepuri cantaciosi, cafele cu Bobu, ore la scoala, planuri de 1 Mai, vizite, contravizite (Bogdanul), cumparat vopsea colorata pentru dormitor, vizionare de draperii, iarasi stiri, certat stiristii ca dau balbe si nu citesc cu forta, certat cu mama, impacat cu mama, certat cu instalator, certat iar cu administrator nesimtit, vopsit Mihaela in cap, certat cu Mike, impacat cu Mike, iarasi stiri, facut emisiune de IT fara subiect, viteza mare, cafea in Cismigiu, cautat corpuri de iluminat baie, planuri de Ikea, colorat fluturasi, felicitat Kirk de ziua lui, pupat Kirk pe obraz (Sa ne traiesti Kirku’!) cautat gresie, insirat gresie prin magazin, cumparat gresie, citit aberatie cu dezacorduri pe Pandora, ras tare de autoarea idioata pe care o si cunosc, filmat copiii de la scoala de TV, calmat Bob, povesti cu DenisE, povesti cu DenisA, organizat curs privat de dictie, schimbat usi, iarasi mutat Akis, certat Akis ca miauna si musca tare, plans tare dupa Akis, desenat Akis pe flipchart!
In doua cuvinte: Agitatie maxima!
Mai sunt angajata doar cateva zile oficial la Realitatea.net. Asta pentru ca am hotarat sa ma reintorc in radio. De ce? Pentru ca in radio e misto, mult mai misto, cel mai misto! Si poate pentru ca voi fi director de stiri?!? Posibil.
Raman oricum si in online la Hit.ro si probabil la alte cateva proiecte. Se pare ca nici de TV nu voi scapa asa usor, insa despre noile planuri va spun mai multe dupa ce bat palma cu cei in cauza
Vama Veche-La radio
Asculta mai multe audio Muzica
Pana una alta, ma bucur de statutul de demisionara si ma pregatesc intens pentru noul job. Cu ce am ramas dupa 4 ani si ceva de realitatea? TV si .NET?
- Cu o multime de experiente (bune si mai putin…), cativa prieteni buni, si o tona de amintiri teribile! Eu cred ca a meritat din plin! Barfele… la cafea!
Jumatate de an a trecut de la noaptea aceea crunta. Noaptea in care Coca a plecat. Noaptea in care s-a uitat ultima data in ochii mei. Noaptea in care m-a asteptat sa ajung la ea, sa ii mai spun o data cat de mult o iubesc. Noaptea in care a plans pentru ultima data. Jumatate de an fara privirea blanda si sufletul tau bun, fara sfaturi intelepte si secrete impartasite. Jumatate de an, fara o jumatate din mine.
Astazi ar fi trebuit sa fiu acasa, sa ii duc flori, sa ii povestesc ce s-a mai intamplat intre timp. Cineva a hotarat insa, ca nu am acest drept.
Nu imi imaginez cum va fi Craciunul. Nici cel de anul asta, nici cele care vor urma…
Ce a mai scris Mike Ce a mai scris Rubby-Roy
